Consilierul personal - un parazit al puterii Acești consilieri personali, în zilele noastre, pot fi considerați chiar onorifici, deoarece nu le este necesară nicio simbrie pentru munca pe care o fac. Ei se dedică exclusiv liderului, fără a fi tulburați de contextul în care acționează, fie că este vorba de partid, instituții, sindicate sau funcționari. Missiunea lor este una cvasi-divină, de a lustrui efigia șefului lor și de a-i oferi sfaturi tainice, de a-l proteja și de a-l ajuta să rămână în lumina reflectoarelor. Cu alte cuvinte, acești consilieri se ocupă doar de imaginea liderului lor, ignorând problemele reale ale țării sau instituției pe care o conduce. Cu toate acestea, Eduard Hellvig atrage atenția asupra unei hibe majore ale consilierilor personali - firul lor scurt. În încercarea de a umple spațiul lăsat liber în jurul șefului, acești consilieri se izolează și îl taie pe acesta de la izvoarele firești ale puterii. Ei se conservă în funcție doar prin aura de favorit al antecamerei, atrăgând atenția și invidia celor din jur. În încercarea de a face curat în jurul liderului, ei pot aduce stricăciuni și pot pune șeful în situații delicate, obligându-l să se scuze sau să repare greșelile. În concluzie, consilierii personali pot fi considerați o specie de paraziți ai puterii, care urmăresc doar propriul interes și aura lor de favoriți ai antecamerei. Din fericire, această situație nu se întâmplă doar în România, ci și în alte părți ale lumii. Articol realizat de către Autor anonim.