Zoe Dumitrescu-Busulenga, o figură marcantă a culturii românești
Zoe Dumitrescu-Busulenga, o figură marcantă a culturii românești
Zoe Dumitrescu-Busulenga, critic și istoric literar român, s-a născut pe 20 august 1920 la București. Conform informațiilor citate de crisana.ro, a avut o carieră remarcabilă în domeniul literaturii și culturii române, fiind recunoscută pentru contribuțiile sale în istoria literară, literatura comparată și cultura universală.
După terminarea liceului la Școala Centrală din București, Dumitrescu-Busulenga a urmat studii muzicale la Conservatorul „Pro-Arte“ și a aprofundat apoi dreptul și filologia la Facultățile de Drept și de Litere din capitală. În specializarea sa în literatura comparată a fost influențată de mari profesori precum Tudor Vianu și George Călinescu, cei care au modelat și perspectiva sa filozofică asupra discursului literar și aprecierii continentei culturale.
În 1970, a obținut diplome de doctorat în drept — cu teza „Evoluția noțiunii de suveranitate“ — și în filologie, cu eseul „Reînnoirea - Umanismul - Dialogul artelor“. Zoe Dumitrescu a fost profesor și șef al Catedrei de Literatură Comparată la Universitatea din București, iar din 1973 a fost director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu“, funcție pe care a deținut-o până în 1994. Notează crisana.ro că, în timpul carierei, a fost și redactor la Editura pentru Literatură și a făcut parte din numeroase organisme științifice din țară și străinătate, fiind membru al Academiei Române din 1990 și vicepreședinte al acesteia între 1990 și 1994.
Potrivit aceluiași sursa, Zoe Dumitrescu-Busulenga a publicat o serie de volume importante, precum „Contemporanul și vremea sa“, „Influente shakespeariene în trilogia dramatică a lui Delavrancea“ sau „Eminescu. Cultura și creație“. Opera sa vastă include studii despre poeți, istorii literare, analize comparative și memorialistică, fiind apreciată pentru claritatea și profunzimea reflecțiilor sale.
De asemenea, ea a colaborat și la diverse reviste de prestigiu din țară și din străinătate, fiind redactor al revistei „Synthesis“ și „Revistei de istorie și teorie literară“. Zoe Dumitrescu-Busulenga a primit numeroase premii și distincții, precum Premiul special al Uniunii Scriitorilor și Premiul Herder. În 1978, a fost decorată cu ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de comandor și cu unul din ordinurile bulgare.
În cadrul relațiilor sale spirituale, s-a retras în ultimii ani la Mânăstirea Văratic, unde a primit numele monahal de Benedicta în 2002, cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist. A petrecut timp în rugăciune și discuții duhovnicești, fiind înmormântată la Mânăstirea Putna, așa cum și-a dorit, lângă mormântul lui Ștefan cel Mare.
Conform informațiilor de pe site-ul fundatiamaicabenedicta.ro, în 2008, a fost fondată la Putna „Fundația Credință și Creație”, având ca scop promovarea valorilor culturale și spirituale românești. Zoe Dumitrescu-Busulenga, considerată o mare personalitate a culturii noastre, rămâne în memoria colectivă pentru aportul său profund la înțelegerea și valorificarea patrimoniului spiritual și literar românesc.
