Profesorul, fostul deținut politic, publicistul Ulpiu-Traian Bodea s-a născut la 24 octombrie 1941, la Săliște de Vașcău. Acesta a devenit elev vulcanist în 1956, dar, în același an, la 2 noiembrie, destinul i-a fost deturnat în mod dramatic, Securitatea arestându-l, la numai 15 ani, alături de alți colegi, pentru atitudine anticomunistă. A trecut prin penitenciarele de la Oradea, Cluj, Aiud, Ocnele Mari și Mărgineni, fiind eliberat abia la 2 mai 1960. Au urmat anii grei ai reintegrării sociale, Ulpiu-Traian Bodea fiind angajat la Fabrica de binale din Ștei și terminându-și, în paralel, studiile liceale la seral, ultimul an făcându-l tot în cadrul colegiului vulcanian de la Beiuș. Studiile universitare și le-a făcut la Institutul Pedagogic din Oradea și la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, iar după terminarea lor a activat timp de 37 de ani ca profesor de limba română la școlile din Tărcaia și Remetea, în prezent fiind pensionar și membru al filialei beiușene a Asociației Foștilor Deținuți Politici. După revoluția din Decembrie 1989, Ulpiu-Traian Bodea s-a implicat în viața publică, fiind ales consilier local în trei legislaturi, în perioada 1992-2004. Ca membru al Consiliului local Beiuș, Ulpiu-Traian Bodea s-a remarcat drept unul dintre politicienii locali cu clarviziune, fiind considerat, atât de colegii de partid, cât și de ceilalți aleși locali, ca un veritabil lider al legislativului urbei. O altă latură a implicării lui Ulpiu-Traian Bodea în viața cetății este publicistica, venerabilul profesor beiușean semnând mai multe volume de memorialistică, poezie și proză. În 2015, debuta cu lucrarea autobiografică „Adolescenți în zeghe”, după care, anul următor, publica două cărți de poezie – „Libertatea poemului” și „Colecție de gânduri”, precum și un volum de proză, „Triptic cu întâlniri”. Alte două volume semnate de Ulpiu-Traian Bodea au văzut lumina tiparului în 2017: „Nae și cei din jur” și „Rătăcit în bazar”. Recursul la istorie, la propriul parcurs al vieții de deținut și fost deținut politic, redat cititorului într-o formă beletristică, s-a materializat în două romane document. Intitulate „Triplu by-pass” și „Valea Împăcării”, volumele descriu evenimente din viața unor personaje fictive, însă, asemănările cu cele trăite de autor sunt evidente, plasând cele două cărți în proximitatea memorialisticii. Apărute în acest an, la editura bucureșteană EIKON, cele două romane au fost prezentate publicului vineri, 10 mai, la sediul Primăriei municipiului Beiuș și asta nu întâmplător, Ulpiu-Traian Bodea fiind Cetățean de Onoare al urbei. La eveniment au participat, alături de distinsul autor, deputatul liberal Janos Kiss, primarul Gabriel Popa, viceprimarul Dragoș Balog, Valentin Ajder, directorul Editurii Eikon, Daniela Iamandi, consilier în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prozatorul Iosif Tocoian, profesorul și publicistul Ioan Dărăbăneanu, foști elevi de-ai lui Ulpiu-Traian Bodea, numeroși prieteni și cunoștințe, printre care Ioan și Liviu Bondor, precum și Tăsică Bursașiu, președintele subfilialei locale a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”. În deschiderea evenimentului, primarul Gabriel Popa s-a declarat onorat să vorbească despre Ulpiu-Traian Bodea, „Cetățean de Onoare al municipiului Beiuș și un om special pentru toți beiușenii”, un om cu „o viață foarte încărcată, trăind din plin și bune, și rele, dobândind astfel o experiență unică față de mulți dintre noi”. În calitate de editor al celor două volume, Valentin Ajder, directorul EIKON, a propus o perspectivă care să incite la parcurgerea acestor două romane document semnate de Ulpiu-Traian Bodea: „Noi avem o experiență carcerală doar din cărți, doar din cele auzite și citite. Cei care au trecut prin așa ceva nu au prea des ocazia să se pronunțe. Povestea acestor cărți e, de fapt, o părticică din povestea teribilă a domniei sale.” Despre rolul jucat de Beiuș și beiușeni în lupta împotriva regimului totalitar comunist a vorbit succint și Daniela Iamandi, de la CNSAS, care tocmai pregătește o teză de doctorat despre deținuții politici minori: „În România, sunteți pe primul loc, din câte știu eu! Este liceul din Beiuș, care a dat cel mai mare lot de elevi arestați și închiși”. Referindu-se apoi la momentul transformării elevului Ulpiu-Traian Bodea într-un deținut politic, cercetătoarea Daniela Iamandi a precizat: „A fost un elev răzvrătit, un elev care s-a răzvrătit de unul singur împotriva comuniștilor, un gest pe care nu prea l-am întâlnit! În general, sunt grupuri de elevi care au făcut frondă împotriva lor la momentul instalării regimului comunist”. Cu ocazia reîntâlnirii cu publicul său beiușean, Ulpiu-Traian Bodea a reiterat secvențe referitoare la arestarea și detenția sa: „Din fericire, este aici oameni pe care îi cunosc din copilărie: Nelu Bondor și fratele lui, Liviu. Liviu mi-a fost coleg de clasă, iar Nelu era coleg de liceu. Dânsul a participat la acea adunare a elevilor prezidată de un locțiitor politic de la garnizoana Beiuș, care ne spunea că «bandiții de unguri au avut curajul să se împotrivească poporului sovietic eliberator». Atunci, eu m-am ridicat și am zis că bine ar fi să plece trupele sovietice și din România, pentru că trecuseră mai mult de zece ani de la război. Mă înfuriase felul cum mi-a răspund, cum m-a repezit și, odată ajuns acasă, m-am urcat în pod cu două blocuri de desen în care mai aveam coli albe și cu niște penițe Redis, după care am scris paisprezece manifeste care toate începeau cu «Afară cu rușii!» Cineva a fost atât de «inteligent», aș zice, încât s-a dus la Securitate și a spus că eu am scris manifestele. A doua zi, la ora de franceză a doamnei Racolțea, au intrat doi civili în sala de clasă și au întrebat: «Cine-i Bodea?» Eu eram în ultima bancă, alături de Ghiță Silaghi. M-am ridicat. «Ia-ți geanta și hai încoace!» Și acolo mi-au pus cătușele la mâini. Doamna Racolțea căzuse pe scaun, iar colegii mei erau destul de speriați. Am fost dus trei ani și jumătate. Asta este marea mea culpă pentru care am făcut trei ani și jumătate de pușcărie!” Fostul deținut politic și-a reamintit momente percepute ca extreme ale perioadei detenției; umilința și durerea provocate de anchetatorul care-și stingea țigara pe mâna lui și, la polul opus, fiorul produs de întrebarea pe care i-a pus-o, în penitenciarul Aiud, Nichifor Crainic: „Ce cauți, măi puștiule, aici?” Totodată, Ulpiu-Traian Bodea a devoalat și motivele pentru care a decis să scrie despre experiența sa în spațiul concentraționar comunist: „Am observat că multe lucruri care s-au întâmplat în perioada regimului comunist noi le-am uitat. Am observat că există o adevărată campanie de punere a capacului, dacă vreți, pe discutarea problemelor comunismului. Parcă ar fi cineva care vrea să-i protejeze pe exponenții comunismului, vrea să ne determine să uităm de dramele acelei perioade!