Statul român ar putea fi despăgubit de guvernul olandez după furtul tezaurului dacic
Statul român ar putea beneficia de compensații în urma furtului tezaurului dacic, nu din partea companiei de asigurări, ci a executivului olandez. Potrivit publicației RTV Drenthe, Ministerul olandez al Culturii a garantat pentru 30% din valoarea totală a poliței de asigurare încheiate între Muzeul Drents și muzeul din România. Această garanție se ridică la puțin peste 9 milioane de euro, echivalente cu 30% din suma totală asigurată. Astfel, în cazul unei pierderi, deteriorări sau furt, Olanda va fi parțial responsabilă și va trebui să suporte costurile.
În cazul în care obiectele furate, respectiv coiful și brățările, nu sunt recuperate, guvernul olandez va fi obligat să plătească daunele de 5,8 milioane de euro. Se pare că firma de asigurări cu care a colaborat Muzeul Drents nu va fi nevoită să achite despăgubiri, conform surselor RTV Drenthe. Singura cheltuială a Muzeului Drents va fi franciza, însă suma exactă nu a fost dezvăluită. Tezaurul, care include Coiful de aur și cele trei brățări împrumutate din România, a fost asigurat de muzeul olandez pentru o valoare totală de 5,8 milioane de euro, în contextul în care întreaga colecție, formată din 673 de obiecte, este evaluată la peste 30 de milioane de euro.
Dacă tezaurul românesc va fi recuperat deteriorat, autoritățile olandeze vor acoperi și aceste costuri suplimentare. Asumarea unei părți din eventualele daune de către guvernul olandez va reduce costurile de asigurare pentru muzee, facilitând organizarea expozițiilor la prețuri mai accesibile. De exemplu, Muzeul Drents a reușit să economisească între 25 și 30% din primele de asigurare pentru această expoziție.
Într-o altă notă, un raport recent al Corpului de Control al premierului a scos în evidență deficiențe grave în gestionarea bunurilor de patrimoniu național. Brățările dacice și coiful de la Cotofeni nu au fost evaluate de mai mulți ani, deși legea prevede obligativitatea acestor evaluări. Conform raportului, brățările nu au fost evaluate de mai bine de 12 ani, iar coiful nu a fost evaluat de peste 14 ani. În ciuda obligației Muzeului de Istorie de a efectua aceste evaluări la fiecare 10 ani, acestea nu au avut loc, ceea ce face imposibilă stabilirea valorii reale a acestei moaște de patrimoniu.
Mai mult, din acordul de colaborare între Muzeul de Istorie și Muzeul Drents ar fi lipsit avizul consiliului de administrație, un document esențial în astfel de situații. De asemenea, se menționează că Muzeul Drents nu dispunea de pază umană non-stop, iar muzeul din România nu ar fi solicitat măsuri suplimentare de securitate pentru protecția artefactelor. În acest context, concluziile raportului au fost trimise Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a decide care vor fi pașii următori în acest caz.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
