La Ghimpați, sărbătoarea Sfântului Ioan a reunit anul acesta localnicii pentru momente de rugăciune și voie bună, într-o zi în care credința și tradițiile s-au manifestat puternic. Potrivit primarului orașului Răcari, Marius Caraveteanu, astfel de evenimente sunt esențiale pentru păstrarea identității și pentru comuniunea comunității.
👉Religiozitatea și importanța slujbei dedicate Sfântului Ioan
Parohia din Ghimpați a fost gazda unei slujbe dedicate Sfântului Ioan Botezătorul, ocazie cu care numeroși săteni, de toate vârstele, s-au unit în rugăciune. Slujba religioasă a fost un prilej de reculegere și introspecție, invitația fiind de a urma exemplul sfântului prin pregătire sufletească pentru a-L primi pe Dumnezeu în viața de zi cu zi.
Este o zi în care se reflectă asupra valorilor precum curajul, smerenia și credința neclintită, trăsături ce îl definesc pe Sfântul Ioan și care continuă să inspire comunitatea din localitate.
👉Desfășurarea obiceiului tradițional „Iordanul” în comunitate
Imediat după slujba religioasă, sărbătoarea a continuat în aer liber prin obiceiul tradițional al „Iordanului”, o practică păstrată cu atenție în Ghimpați. Tinerii satului au preluat cu entuziasm rolul de a duce mai departe acest ritual, aducând veselie și zâmbete celor prezenți și arătând că aceste obiceiuri încă leagă generațiile.
Primarul Marius Caraveteanu a declarat: „Astăzi, de Sfântul Ioan, Ghimpațiul a fost din nou un loc al întâlnirii, al rugăciunii și al bucuriei simple, trăite împreună. Oameni de toate vârstele s-au adunat la biserică pentru a mulțumi lui Dumnezeu și pentru a cinsti pe Sfântul Ioan Botezătorul, un model de curaj, smerenie și credință statornică.”
Sărbătoarea s-a încheiat cu un moment de comuniune la o masă frățească, unde cei prezenți au schimbat povești și au sărbătorit împreună. Aceste întâlniri consolidează legăturile între localnici și păstrează vii tradițiile acestui sat.
Potrivit edilului localității, rolul acestor obiceiuri este esențial în menținerea identității și simțului comunitar: „După ieșirea din biserică, veselia a prins glas prin obiceiul binecunoscut al satului – «Iordanul». Tinerii, cu energie și voie bună, au dus mai departe tradiția, spre bucuria celor mari și pentru păstrarea unui obicei care ne leagă de trecutul și identitatea noastră.”
