Tradiția colindatului este una dintre cele mai vechi și iubite obiceiuri românești de Crăciun, marcând un moment de comuniune și speranță în întreaga țară. Agerpres notează că aceste obiceiuri, care includ colinde, dansuri, măști și urări, variază de la o regiune la alta, păstrând însă un simbol central: lumina adusă de nașterea lui Iisus. Colindătorii primesc diverse daruri, iar cetele lor vestesc vestea sărbătorii de la casă la casă.
👉Semnificația și diversitatea colindelor în regiunile României
Colindele, cunoscute și sub denumirea de corinde, sunt texte orale recitate și cântate de grupuri de tineri în perioada sărbătorilor de iarnă, în special în cele 7-12 zile care marchează începutul Anului Nou. Conform Agerpres, ele se interpretează începând din Ajunul Crăciunului și până la Bobotează, având teme ce cuprind nașterea Domnului, pacea și belșugul. În zone ca Maramureș, Oltenia sau Muntenia, colindatul capătă accente solemne sau mai vesele, cu purtători de costume populare și acompaniamente muzicale diverse.
În alte zone, cum sunt Transilvania de nord-vest sau Banatul, colindatul are denumiri și forme specifice: „a cocuța” sau „Pițărăi”, iar copiii colindători aduc noroc și bucurie. Diverse obiceiuri adiacente, precum umblatul cu capra sau „Jocul Moșilor” din Maramureș, sunt parte integrantă a acestui ritual tradițional și atrag atenția asupra legăturii puternice cu folclorul și spiritualitatea locală.
👉Obiceiuri specifice și darurile colindătorilor
În timpul colindatului, colindătorii sunt întâmpinați cu diverse daruri, de la nuci, mere și colăcei, până la bani sau produse locale precum caltaboși și vin. Practici aparte includ purtarea torțelor, clopoțeilor sau stelelor confecționate manual care simbolizează steaua din Betleem. În Banatul sud-estic, de exemplu, colindătorii folosesc un băţ din lemn de alun pentru alungarea spiritelor rele, iar în sudul Moldovei colindatul este realizat de copii care parcurg cete mici în zilele de Crăciun.
Colindele și colindatul devin astfel mai mult decât un simplu obicei muzical: ele sunt o binecuvântare și o celebrare a luminii împotriva întunericului, precum și un semn de bunăstare pentru comunitățile care le păstrează cu grijă. Darurile și urările rostite adaugă un plus de solemnitate și bucurie acestor momente speciale ale anului în multe sate și orașe românești.
