Criza producătorilor locali: marii retaileri din România impun condiții nefavorabile

Comerțul din România a evoluat rapid în ultimul an, cu aproximativ 4.000 de supermarketuri, hipermarketuri, magazine de discount și proximitate moderne. În fiecare an, se deschid între 300 și 400 de noi unități, iar acest segment a ajuns să reprezinte aproape 70% din totalul comerțului, în principal în domeniul alimentar. Cu toate acestea, relația dintre producătorii români și marile rețele comerciale este problematică.

De aproape două decenii, producătorii autohtoni se confruntă cu o politică agresivă din partea marilor retaileri, care adoptă strategii menite să-i dezavantajeze. În ciuda faptului că România dispune de întreprinderi în industria alimentară capabile să concureze la nivel internațional, aceste firme se lovesc de practici comerciale discriminatorii și abuzive.

Chiar dacă legislația românească a integrat acum trei ani Directiva (UE) 2019/633 privind practicile comerciale neloiale, marile lanțuri continuă să profite de poziția lor dominantă. Producătorii români se confruntă cu condiții comerciale dure, care favorizează multinaționalele și brandurile proprii ale magazinelor. Un exemplu clar este diferența de adaos comercial, unde produsele românești suportă un cost semnificativ mai mare comparativ cu produsele cu etichetă proprie, o practică interzisă de legislația europeană.

Această situație se reflectă în creșterea cotei de piață a produselor pe eticheta proprie, care a ajuns să depășească 25%, conform unui raport al Ziarului Financiar din februarie 2023. Din păcate, această practică duce la dificultăți financiare pentru companiile locale, care riscă falimentul, punând astfel în pericol locurile de muncă și veniturile statului din impozite.

Și transparența devine o problemă majoră, marii retaileri nepublicând informații esențiale despre produsele lor private. Aceasta limitează oportunitățile pentru producătorii locali, care nu pot concura pe picior de egalitate. Ignorarea datelor furnizate de ACNielsen, care arată că unii producători români au produse în top 5 din anumite categorii, subliniază și mai mult acest deficit de cooperare.

Statul român și organele sale specializate au o responsabilitate majoră în controlul acestor fenomene negative. Este esențial ca autoritățile să intervină pentru a proteja interesele producătorilor români și să asigure respectarea legislației europene. Se anunță un viitor dificil, iar sprijinul pentru industria locală trebuie să devină o prioritate națională, având în vedere resursele valoroase ce sunt gestionate ineficient în această țară. România se confruntă cu un deficit comercial uriaș, iar strategii eficiente și proactive sunt necesare pentru a evita o criză profundă în acest sector crucial.