A trecut exact un an de când cartea de debut în poezie a studentei în medicină Mălina Moisi, Primordiu, publicată la Editura Centrului Cultural Mihai Eminescu din București, așteaptă să o prezint publicului. Primordiu, cuvânt polisemantic, sugerează printre altele debutul, începutul unei activități. Limbajul volumului este pretențios, superior neologistic (Primordiu, holofrastic, sinidisis, ebluisat, Pandemoniu, Amodeus, asociat cu desfrâul etc.). Dicționarele tipărite nici nu înregistrează asemenea cuvinte, la care avem acces doar prin Dexonline. Poezii de felul acest țin de curentul ermetismului, al înțelesurilor secrete, ascunse. Unii critici literari susțin că poezia ca o creație personală, originală, intimă, nici nu trebuie să aibă neaparat un înțeles, ci doar un sens, o voință, o tendință, în cazul de față dorința de a se cunoaște mai bine prin confesiune poetică. Calitatea de bază a acestui volum de debut este conciziunea, mama talentului după cum o caracteriza Cehov, capacitatea de a transmite cât mai multe informații în cât mai puține cuvinte (multum in parvo). Tema Primordiului este înfiriparea sentimentului de dragoste la vârsta adolescenței, cu toate suferințele și capriciile, schimbările, provocările și riscurile lui. După propriile mărturisiri „Acest volum reprezintă conturul unei adolescente în formare, este o colecție de experiențe și de trăiri și nu în ultimul rând, o reflexie proprie.” Cititorul participă pe tot parcursul lecturii la o continuă dedublare a eului, în eu liric personal, intim, individual și o conversație cu un alt eu imaginar la persoana a II-a sau a III-a. Figurile de stil preferate se bazează pe o contradicție pentru a exprima diversitatea contradictorie a lumii (antiteza, oxymoronul sau epitetul antitetic: lacrimi zâmbitoare, zâmbesc plângând, paradoxul, uneori frizând absurdul), în imagini sinestezice, cu participarea tuturor simțurilor, inclusiv cel de al șaselea simț, estetic. În ce privește compoziția, observăm înclinația modernă spre versul liber, fără ritm și rimă, urmând ritmul minții și inimii, organizarea pe strofe mai lungi sau mai puțin lungi. Apreciem la această tânără scriitoare, înafara talentului poetic înnăscut, o vastă cultură lingvistică, mitologică, oratorică, științifică, literară. Lirismul condensat al volumului se încheie cu un Autoportret ce respinge desfrâul unui om dorind să se cunoască mai bine pe sine după deviza înțelepților antici Gnosce te ipsum prin confesiune poetică: „Și dacă s-ar scrie o carte despre mine, Ar fi fără final și fără de început. Cum ar putea să mă descrie altcineva?