În Parohia Roșu din Chiajna, credincioșii s-au adunat pentru a celebra praznicul Bobotezei, un moment încărcat de semnificație spirituală. Părintele Ion Ciucă, fostul paroh, împreună cu părintele Ioan Alexandru Ciucă și ceilalți slujitori, au condus slujba de sfințire a apei, un ritual care evocă Botezul Domnului în apele Iordanului. Evenimentul a fost relatat de Jurnalul de Ilfov.
👉Semnificația teologică a Bobotezei explicată de părintele paroh
Boboteza, celebrată pe 6 ianuarie, amintește de Botezul Domnului în râul Iordan săvârșit de Sfântul Ioan Botezătorul. Părintele Ion Ciucă a explicat că această zi marchează arătarea Sfintei Treimi: „Mântuitorul care era în Iordan, Duhul Sfânt care se cobora deasupra Mântuitorului și glasul tatălui din cer care a spus: ‘Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit!’”.
Boboteza încheie ciclul sărbătorilor de iarnă și este numită și Teofanie sau Epifanie. Părintele a subliniat că „Sfânta Treime ni s-a arătat în toate cele trei persoane Treimice”, iar această descoperire este esențială pentru creștinătate. Credincioșii au primit sfințirea apei, considerată un izvor de purificare și binecuvântare pentru familiile lor.
👉Desfășurarea slujbei și sfaturile duhovnicești ale preoților
Sfințirea apei a fost momentul central al slujbei, cu o atmosferă încărcată de evlavie și liniște sufletească. Părintele Ioan Alexandru Ciucă, actualul paroh, a îndemnat credincioșii să consume din apa sfințită și să-și sfințească viața prin fapte bune: „Astăzi s-a întâmplat o minune, pentru că apa care s-a sfințit nu se strică. Ea poate fi păstrată un an, doi sau chiar mai mult.”
La final, părintele Ion Ciucă a oferit îndrumări duhovnicești privind folosirea aghiazmei mari până la data de 14 ianuarie, menționând însă că „cel mai important este ca Aghiazma să se ia cu credință”. El a dorit tuturor ca apa sfințită să aducă „bucurii, sănătate și înălțare sufletească”.
Biserica din Roșu s-a transformat într-un spațiu de reflecție profundă și comuniune spirituală, înfrumusețată recent cu o pictură nouă care încurajează tăcerea și meditația. Rugăciunile și cântările preoților au creat un singur glas de unire între credincioși și Dumnezeu, amplificând solemnitatea praznicului.
La încheiere, credincioșii au dus acasă apa sfințită, purtând cu ei un sentiment de pace și binecuvântare ce îi va însoți în viață. Crucea din curtea bisericii, considerată a proteja de foc și calamități, a fost întâmpinată cu respect și nădejde, iar gerul iernii nu a potolit căldura care a rămas în inimile participanților.
